Greu, dar obligatoriu de privit: documentarul Colectiv a avut premiera la Veneția

0 0


Cu două zile în urmă, documentarul Colectiv al regizorului Alexander Nanau a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, cel mai vechi festival de acest tip din lume și unul care rareori prezintă documentare. A fost un moment emoționant, chiar în contextul acesta de povești și emoții care este festivalul. Jurnaliștii și publicul prezenți la premieră au aplaudat minute în șir, unii în lacrimi, evident mișcați. Protagoniștii și echipa, în conferința de presă, s-au arătat la fel de emoționați.

E greu de imaginat cum trebuie să fie să reiei de la capăt o poveste atât de dureroasă precum cea care s-a desfășurat în timpul incendiului de la Colectiv din toamna lui 2015. La fel de dificilă trebuie că este și reluarea și adâncirea tuturor lucrurilor pe care le-am aflat despre cum funcționează în România în zilele și lunile care au urmat incendiului. Pentru unii dintre noi, poveștile acestea sunt de-a dreptul personale. Pentru ceilalți, nu. Doar mai puțin sfâșietoare. Numai simplul fapt de a auzi numele Colectiv, pronunțat în contextul documentarului, redeschide amintiri prost închise.

Șocul primelor știri. Sentimentul suprarealist al orelor în care numărul victimelor creștea. Grija ca nu cumva cineva cunoscut să fi fost acolo. Căutarea oamenilor. Telefoanele disperate ale celor care nu își găseau copiii sau prietenii. Fotografiile victimelor. Numele lor, care au rămas întipărite în colțuri de memorie. Declarațiile politice. “Avem de toate”. “Totul este sub control”. Apoi listele Excel pe care le-au întocmit cunoscuți sau străini, oameni de pe Facebook, cu toate felurile în care se gândiseră că pot să ofere ajutor. Lăzile de sandvișuri și porții de supă purtate prin spitale. Listele cu medicamentele lipsă pe care le semnala o parte din personalul medical. Mirosul spitalelor. Cozile la unitățile unde se dona sânge. Marșul tăcut înspre club, alungindu-se gigantic, ca un șarpe negru care se încolăcea în jurul fântânilor de la Unirii. Protestele care i-au urmat. Căderea Guvernului. Investigațiile care au arătat, încet, ce se întâmpla de fapt în spitale. Luni mai târziu, alte și alte victime care cădeau încă. Minciuna.

Și acestea sunt doar amintirile celor care nu au avut pe nimeni acolo. Care nu au fost direct implicați. Cum va fi pentru cei implicați să vadă, în aceste condiții, documentarul Colectiv?

Documentarul Colectiv – povestea pe scurt

Documentarul Colectiv, realizat de Alexander Nanau (regizorul care a mai făcut și “Lumea văzută de Ion B.” în 2009 și “Toto și surorile lui” în 2014), cu contribuția lui Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitori, a avut premiera în sala Grande din Palazzo del Cinema – Lido, unde 400 de oameni au asistat la ieșirea în lume a unui caz care lovește prea aproape de casă pentru cei mai mulți dintre noi.

Documentarul Colectiv reia povestea incendiului în urma căruia au murit 64 de persoane și au fost rănite alte 186, și continuă să parcurgă traseul unei părți a societății românești până după alegerile parlamentare din 2016. În răstimpul acesta, echipa lui Alexander Nanau petrece mult timp în hala Gazetei Sporturilor, filmând în timp real descoperirile echipei de investigații formate din Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac. Arată, astfel, lucrurile pe care le-am aflat și noi de-atunci: scandalurile Hexi Pharma și Malaxa și protestele pe care acestea le-au generat. Arată căderea unui Guvern și încercările celui tehnocrat, care l-a urmat, urmărindu-l mai cu seamă pe Vlad Voiculescu, fost cărăuș de medicamente vitale peste graniță și susținător al drepturilor pacienților, devenit ministru al sănătății. Arată dezastrul din spitale, transferurile, transplanturile. Arată și sursele importante ale jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor, medicul Camelia Roiu și contabilul Nicoleta Ciobanu, de la spitalul Malaxa, ca o subliniere a semnificației gesturilor lor de a vorbi când toată lumea tăcea. Arată supraviețuitori – Tedy Ursuleanu a fost la Veneția, la premieră, arătându-și cicatricile ca o dovadă vie a celor întâmplate. Și alt fel de supraviețuitori: din echipa prezentă la Veneția a făcut parte și Narcis Hogea, tatăl lui Alex Hogea, tânărul care a murit fix datorită corupției și incompetenței, deși scăpase relativ ușor din incendiu.

Nu am văzut documentarul Colectiv încă – periplul său prin festivaluri continuă azi la Toronto, unde a fost selectat în competiție. Și va mai dura, probabil, până ce va ajunge în România. Dar reacțiile internaționale, precum și cele ale celor de aici prezenți la premieră spun multe despre ce vom vedea, toți, în el.

“Colectiv este un documentar captivant, supărător, și care inspiră pe alocuri, despre corupția din sistemul de sănătate din România, ajunsă la lumină în urma investigațiilor tenace după incendiul din 2015 de la clubul Colectiv. Este foarte, foarte bun, chiar dacă greu de privit pe alocuri.”, scria pe Twitter jurnalista NPR Linda Holmes.
Variety, în cronica despre documentarul Colectiv, scrie că: “Din când în când apare un documentar care nu doar că îți deschide ochii, dar te și rupe în două expunând o ruptură morală care rezonează mult dincolo de granițele țării în care are loc acțiunea. Colectiv al lui Alexander Nanau, un documentar observațional exploziv despre corupția de nepătruns din sistemul medical din România, este un astfel de film. Luată ca atare, această demascare ar trebui să trimită unde de șoc într-un sistem atât de cufundat în venalitate încât politicienii, cât și un mare segment dintre medici nu au stat pe gânduri dacă să se uite la oameni murind, astfel încât ei să rămână la putere și să își asigure revenirile. Dar corupția corozivă demascată aici are ramificații care depășesc România, pentru că e un indicator al unui fenomen global în care oamenii se simt deconectați unii de alții, în care empatia a fost înlocuită de avariție, și în care necunoscuții sunt priviți ca abstracții. Acesta chiar este un documentar pentru vremurile noastre, care merită o expunere largă.”

Cât despre echipa Gazetei Sporturilor, parte centrală, cu investigațiile sale, din povestea documentarului Colectiv, aceasta scria după premieră, prin intermediul paginii de Facebook a jurnalistului Cătălin Tolontan: „Pentru voi! Suntem Mirela, Răzvan și Cătălin și vă transmitem cam emotivi, să fim sinceri, de pe covorul roșu al Festivalului de Film de la Veneția, cel mai vechi festival de film din lume.
Tocmai a avut loc premiera filmului Colectiv, regizat de Alexander Nanau.
O bună parte a acestui film cuprinde investigațiile Gazetei Sporturilor de după Colectiv: Hexi Pharma, Secureanu, spitalele Primăriei și altele.
Puține ziare din lume au avut onoarea de a fi, vreodată, subiectul unui film ajuns la un asemenea eveniment.
Pentru noi este o întâmplare fericită că suntem aici, ca jurnaliști, și ne place mai mult în peluză decât printre pahare de prosecco și Campari.
Preferăm berea.
Acest eveniment vi-l dedicăm. Pentru voi este răsplata pasiunii cu care iubiți sportul.
Toate investigațiile noastre n-ar fi fost posibile fără voi, microbiștii Gazetei Sporturilor, dragii noștri cititori.
Vă mulțumim și vă promitem că nu vom renunța să scriem sport pentru că este primul și marele nostru hobby.
Tot în peluză e mai bine decât în luxul cu aromă adriatică, ce se simte peste tot aici.
Vă iubim! Am combinat Campari cu gin.”

Citește și:
Dependența – un antidot amar pentru realitate

Foto: Libertatea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro





https://www.elle.ro/lifestyle/greu-dar-obligatoriu-de-privit-documentarul-colectiv-a-avut-premiera-la-venetia-674165/

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata