A fi homosexual nu înseamnă să fii bolnav!

0 2


Homosexualitatea nu este o boală, aşa cum este percepută acum de o bună parte din societate. Nu este o formă de tulburare sexuală şi nici un blestem, aşa cum consideră unii dintre părinţii celor încadraţi în categoria LGBT sau feţele bisericeşti. Potrivit Manualului de Diagnostic şi Clasificare statistică a Tulburărilor Mintale DMS-5, homosexualitatea nu se regăseşte în niciuna dintre categoriile care definesc tulburările sexuale sau de sexualitate.

Pentru ca oamenii să înţeleagă ce înseamnă, de fapt, o boală cu adevărat din perspectiva psihică, am apelat la ajutorul psihoterapeutului Constantin Cornea, care a expus o clasificare exhaustivă a acestor tulburări de natură sexuală, aşa cum sunt ele definite în manualele de specialitate. Astfel, oamenii poate nu vor mai discrimina comunitatea LGBT din astfel de considerente.

Citeşte şi: Dragostea între persoane de acelaşi sex: de ce sunt românii atât de reticenţi faţă de comunitatea LGBT

Tulburări sexuale şi de sexualitate

Tulburările sexuale sau de sexualitate sunt împărţite, în DSM 5 ( Manualul de Diagnostic şi Clasificare statistică a Tulburărilor Mintale), în trei categorii:

1. Disfuncţii sexuale

Este vorba despre libidoul scăzut, ce poate caracteriza pe ambii parteneri. Tulburările dorinţei sexuale pot conţine: tulburare hipoactivă (deficienţa sau absenţa fanteziilor sexuale) şi tulburare prin aversiune sexuală (aversiune sau evitarea actului sexual). Aceste disfuncţii pot constitui mecanisme de apărare pentru a proteja individul de anumite frici, temeri sau traume. De asemenea, în această categorie se mai includ:

Tulburări ale excitaţiei sexuale. Acestea sunt: tulburarea excitaţiei feminine şi tulburarea erectilă masculină. La femeie, tulburarea de excitaţie se manifestă prin incapacitatea de a obţine sau menţine o lubrifiere. La bărbat se manifestă prin incapacitatea de a atinge sau menţine o erecţie.

Tulburările orgasmice. La femeie se manifestă prin întârzierea sau absenţa recurentă sau persistentă a orgasmului. Studiile vorbesc despre o incidenţă de 35%. La bărbat, tulburarea se manifestă prin realizarea cu greutate sau lipsa ejaculării.

Ejacularea prematură. Studiile vorbesc despre o incidenţă de 25% şi despre faptul că este mai des întâlnită această problemă la bărbaţii tineri.

Tulburările prin durere sexuală: vaginismul (o contractură musculară involuntară a unei părţi a vaginului ce produce durere) sau dispareunia ( durerea genitală ce se manifestă în timpul sau după terminarea actului sexual – în cazul bărbaţilor, putem vorbi de coit dureros ce poate avea o cauză organică).

2. Tulburarea identităţii de gen

Identitatea de gen, reprezintă un construct intern prin care o persoană îşi poate defini genul. Fiecare persoană în parte poate avea propria trăire interioară în acest sens, putându-şi dori să fie percepută şi recunoscută de cei din jur ca: femeie, bărbat sau queer. Senzaţia de nemulţumire faţă de propriul sex biologic se numeşte disforie de gen. Din criteriile ce pot indica tulburarea de gen, putem aminti de:

– dezgust sau disconfort faţă de propriul organ sexual
– preocuparea pentru ascunderea, modificarea sau eliminarea caracterelor sexuale primare şi secundare
– afirmarea repetată a dorinţei de a fi considerat de ceilalţi celălalt sex

Citeşte şi: Interviu EXCLUSIV cu o persoană din comunitatea LGBT: „Noua generaţie ne cunoaşte aşa cum suntem noi: oameni! Fără culoare, fără discriminare!”

Tulburarea de gen poate fi determinată de factori biologici – hormonali – sau psihosociali – absenţa sau lipsa de încurajare în descoperirea propriei identităţi sexuale sau încurajarea în a se comporta precum părintele de acelaşi sex. Abuzul sexual poate fi, de asemenea, un factor predispozant.

3. Parafiliile

Această categorie se referă la tulburările cauzate de fantezii, impulsuri, practici sexuale bizare, deviante, neobişnuite. În trecut erau denumite perversiuni, dar, odată cu ediţia IV a DSM, se sugerează folosirea termenului de parafilie pentru a se evita judecata prin definiţie a acestora. Conform studiilor, acestea sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei şi pot avea la bază anumite cauze, cum ar fi abuzul în copilărie, putând consta în:

Exhibiţionism – expunerea organelor genitale în public. Persoana respectivă doreşte să şocheze sexul opus, este mai des întâlnită la bărbaţi şi de cele mai multe ori gestul este însoţit de sentimente de vinovăţie.

Fetişism – constă în dorinţa de a folosi un obiect inanimat, cum ar fi: o parte nongenitală a corpului, un obiect de lenjerie intimă, un pantof pentru a realiza excitarea sexuală.

Frotteurism – constă în frecarea organului genital de sexul opus pentru realizarea excitaţiei şi a orgasmului. Gestul se produce în locuri aglomerate, cum ar fi mijloacele de transport.

Pedofilie – este activitatea sexuală cu copii sub vârsta de 13 ani. În 90% din cazuri este de natură heterosexuală, iar în 10% din cazuri este de natură homosexuală.

Sadismul sexual – este plăcerea sexuală rezultată din cauzarea de suferinţe fizice sau mintale unei alte persoane. Denumirea vine de la Marchizul de Sade, celebru pentru activitatea sa sexuală, violentă.

Masochismul sexual – este plăcerea sexuală obţinută în urma abuzului fizic sau mental.

Voyeurism – este excitaţia produsă prin privirea sau ascultarea unor acte sexuale ale altor persoane.

Fetişismul transvestic – constă în îmbrăcarea în hainele sexului opus.

Aşadar, homosexualitatea nu se regăseşte în toate aceste tulburări de sexualitate. Dacă ambele tabere ar înţelege mai bine ce înseamnă o tulburare sexuală sau a sexualităţii, dacă ar face efortul de a căuta calea prin care mesajul transmis să nu fie agresiv la adresa celuilalt, comunicarea ar putea deveni mai comodă şi rezultatele ar fi cu totul altele, conchide medicul.





Sursa: https://www.csid.ro/rd-18241874

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata