Smiley: Îmi iubesc viaţa!

0 25


Crede că un miracol al vieţii lui sunt părinţii, că iubirea îi dă putere şi că frumuseţea lui stă în simplitate.  Despre parcursul lui profesional, dar nu numai, Smiley a povestit într-un interviu pentru Mediafax şi Gândul. Info. Iată ce spune artistul despre familie, greşelile pe care le-a evitat, dragoste!

Reporter: În ce stă puterea ta?

Smiley: Da…Nu m-am gândit niciodată la treaba asta. În general nu mă gândesc la astea (zâmbeşte) dar cred că fac ceea ce fac cu …din iubire şi pentru iubire. Şi cred că iubirea în general este cea mai mare putere a noastră. Cred că asta e puterea …nu ştiu daca sunt puternic (zâmbeşte)…Puternic ca şi ce?

Reporter: Ca om, ca artist, tu trebuie să decizi ce îmi spui.

Smiley: Păi oricum, eu cred că toţi artiştii îşi iau puterea de undeva de sus, fără puterea divină nu prea putem sa facem nimic în viaţa asta, în special artiştii. Artiştii au o conexiune specială cu divinitatea, pentru că sunt nişte mesageri ai iubirii sau aşa ar trebui să fie (râde). Dar cred că din asta, din iubire şi din puterea divină, cred că de la Dumnezeu îmi vin lucrurile, că altfel nu-mi explic (zâmbeşte)…

Reporter: În ce stă libertatea ta?

Smiley: Nu încerc să fiu altceva decât sunt. Şi sunt împăcat cu ceea ce sunt şi cu cine sunt. În fiecare zi mă verific (zâmbeşte) să nu cumva să alunec pe alte drumuri şi nu mi-e frică să arăt ceea ce sunt indiferent de repercusiuni.

Reporter: În ce stă frumuseţea ta?

Smiley: Wow! În ce stă frumuseţea mea ?! (se gândeşte, râde) Cred că tocmai în simplitatea de a fi. În simplitatea de a fi pur şi simplu. Cred că, dacă ne luăm timp să ne uităm în jurul nostru, totul e frumos sau aşa văd eu lumea, aşa îmi place mie să văd lumea. Dacă ne luam timp să privim în jurul nostru totul e frumos, totul e creat frumos de la început, după aia oamenii mi se pare că strică lucrurile şi la fel se aplică şi în cazul personal, în cazul nostru ca oameni, fiecare om e frumos aşa cum e creat el de la început. Da, da, frumuseţea mea stă în simplitate cred. Simplitatea de a fi.

Reporter: Dacă te-ai întâlni cu tine cel de la 15 ani…

Smiley: Da!

Reporter:…au trecut 20 de ani de atunci, el ar fi mulţumit de tine? Îi mai eşti dator cu ceva, cu vreun vis neîmplinit?

Smiley: Cred că cel de la 15 ani ar fi mulţumit de mine, nu ştiu dacă ar fi foarte încântat (râde), cu siguranţă mai am lucruri de făcut şi mă străduiesc să le împlinesc în viaţă, asta până la sfârşitul vieţii mă străduiesc să fac cât mai multe lucruri care îmi sunt petmise, dar cred că aş fi mulţumit, eu de la 15 ani aş fi mulţumit, dar cu siguranţă aş avea şi nişte obiecţii (zâmbeşte)…

Reporter: Care ar fi ….

Smiley: Ar fi de natură personală mai mult, adică mi-aş fi …mi-aş reproşa faptul că nu-mi acord atât de mult timp pentru mine, pentru familie şi pentru prieteni, în primul rând. Şi după aia m-aş îmbărbăta (zâmbeşte) “hai că mai poţi, mai ai de făcut nişte lucruri”! (râde).

Reporter: Cât din ceea ce eşti acum este rezultatul greşelilor pe care le-ai făcut?

Smiley: Cât? Cred că un procentaj aşa, să mă gândesc, cam 70% (zâmbeşte), 70% sunt rezultatul greşelilor pe care le-am făcut, greşelilor din care am învăţat dar şi greşelilor pe care le-am evitat (râde). Adică mi-am păstrat şi un procent în care am reuşit lucrurile pe care mi le-am propus fară să greşesc. Da.

Reporter: Ce este extraordinar în viaţa ta?

Smiley: Totul…este extraordinar! (râde). Extraordinar mi se pare că am ocazia să fac ceea ce îmi place şi extraordinar mi se pare că oamenii răspund pozitiv la ceea ce fac eu, în sensul că îmi ascultă muzica, vin la concerte, atmosfera pe care o crează ei e extraordinară de obicei, adică în cele mai multe cazuri, şi pentru asta sunt recunoscător.

Reporter: Chiar, când e următorul concert?

Smiley: Eu am concerte multe dar asta voiam să spun, că extraordinară e atmosfera de fiecare dată la concert dar cu precădere la concertele pe care le ţin în iunie, pe 1 iunie, anul acesta, respectiv pe 2 iunie. E ceva dincolo de muzică, dincolo de ceea ce vă pot exprima eu în cuvinte şi absolut toţi oamenii care au venit la concertul de 1 iunie mi-au spus că nu se poate explica, adică sunt oameni care mă văd în concerte, care m-au mai văzut în concerte, care-mi ştiu muzica, unii care nu-mi ştiu muzica, şi marea majoritate mi-a spus că e ceva dincolo de muzică, e o atmosferă pe care nu au simţit-o până acum, mă rog, până la concertul de la 1 iunie.

Acum pe 2 iunie, că ne-am mutat pe 2 iunie, vreau să duc lucrurile şi mai departe, să văd până unde greşim (râde)….Şi vreau să fac experienţa concertului de la 2 iunie una şi mai personală, d-aia se numeşte şi “Confesiuni”. Şi cu siguranţă va fi un moment extraordinar, (râde) încă un moment extraordinar…

Reporter: Care a fost miracolul vieţii tale, dacă a existat vreunul?

Smiley: Miracolul vieţii mele? (râde) Păi şi ziua asta e un miracol pentru mine. Adică eu am, aşa cred, că am darul ăsta de a vedea lucrurile pozitive în viaţă şi le iau, încerc să extrag întotdeauna, în orice situaţie lucrurile pozitive, lucrurile care mă ajută pe mine, lucrurile care îmi folosesc, chiar şi dintr-o situaţie negativă. Cred că dacă stau bine să mă gândesc a fost un moment anul trecut pe 1 iunie pe care l-am făcut special pentru parinţii mei….Eu am o piesă care se numeşte “Confesiune”, care n-are clip, n-a fost promovată pe canale media prea tare şi care e o piesă foarte personală pentru mine, pe care am facut-o, am cântat-o pe 1 iunie anul trecut într-o prezentare intresantă.

Părinţii mei mi-au făcut cadou la 18 ani o casetă înregistrată de pe un magnetofon, o bandă de magnetofon,când eu aveam 3 ani. Şi înregistrarea a fost făcută după primul meu eşec (râde) şi ăsta cred că a fost primul miracol, după miracolul naşterii (râde).

Primul miracol din viaţa mea au fost părinţii mei, pentru că ei au ştiut ca după eşecul ăsta, aaa, să vă spun şi eşecul!

Eşecul a fost că eu m-am suit pe scenă la gradiniţă, aveam o piesă întreagă în care aveam şi eu un rol mic, şi n-am putut să scot nici un sunet, n-am zis nimic, am ieşit de pe scenă, pa, la mulţi ani! Şi ai mei au avut inspiraţia ca atunci când am ajuns acasă să mă înregistreze, pentru că eu ştiam toată piesa, ştiam toate rolurile din piesă, toate cântecele, toate poeziile, numai că în momentul ăla n-am fost în stare să zic nimic. Şi ei avut inspiraţia să mă ajute să trec peste momentul ăsta, să nu îl iau ca pe un eşec şi să învăţ de la asta. Şi să trec peste mult mai uşor. Şi cred că ăsta a fost un moment determinant pentru viitorul meu ca artist.

Citeşte continuarea aici



Sursa: http://www.csid.ro/rd-17132201

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata