Scoala de vara si cazare la plaja Corbu

0 60


De curând am fost să fac câteva reportaje într-o tabără culturală de vară care s-a ținut pe plaja din Corbu. ”Fără profesori, fără note” după cum mi-au spus organizatorii. Și a fost chiar fain. Tineri artiști din întreaga țară, care se cunoșteau mai mult sau mai puțin, s-au întâlnit ca să învețe unii de la alții. Au fost peste o sută de participanți din domenii dintre cele mai variate, de la teatru la dans contemporan sau de la arhitectură la cinema.

Stăteam liniștit la măsuțele de lemn aduse pe plajă, când auzeam brusc un strigăt ”uooooooorcșooooop”. Și apoi strigătul de propaga din gură în gură până ajungea la ultimul cort de pe plajă. Pentru că mai toți cei prezenți la Corbu au venit cu cortul din dotare. Și le-au montat pe plajă, unul lângă altul, ajungând încet-încet să formeze un fel de ”Occupy Corbu”, dar fără intenția de a protesta.

Pentru că nu existau motive de protest. Profesorii, care erau artiști experimentați, nu îi pedepseau pe cei care veneau la ore și nici nu îi lăsa corigenți pe cei care vorbeau în timpul cursurilor. N-am văzut toate ”workshop-urile”, dar cele la care am fost m-au țintuit locului. S-au făcut tot felul de joculețe și scenarii menite să îi ajute pe participanți să scape de inhibiții, să comunice mai bine. M-a surprins foarte tare o anumită lecție în care actorul Vitalie Bantaș îi punea pe tineri să meargă pe tineri de parcă ar fi fost în transă și la anumite intervale să se îmbrățișeze. Părea la prima vedere a fi un fel de ședință ”a la Bivolaru”, dar era de fapt o tehnică care, după aplicare, ar fi trebuit să îi facă pe cei prezenți să se simtă mai bine în pielea lor.

”Trebuie să lucrăm cu imaginația” mi-a spus Vitalie. ”Imaginația noastră merge de cele mai multe ori în direcții greșite. De câte ori nu ne gândim că x sau y nu ne place, când de fapt nu e așa și acea nesiguranță provine doar din imaginația noastră? Trebuie să facem în așa fel încât ea să lucreze pentru noi și nu împotriva noastră”. Nu am putut decât să îi dau dreptate. Apoi, l-am ascultat povestind despre cursurile făcute cu regizorul rus Nikita Mihalkov, ”chiar pe domeniul unde a locuit Cehov”, și despre cursurile cu maestrul Dem Rădulescu.

”Lumea nu se mai miră, ne spunea el la cursuri. Oamenii nu se mai miră pentru că oamenii cred că le știu pe toate. Dar chiar dacă le știu, tot ar trebui să se mire. Să se bucure de ce le oferă viața”. Aș mai fi stat de vorbă cu Vitalie, dar a început o ploaite torențială și am tulit-o fiecare pe unde a putut. Eu am nimerit lângă un tip foarte înalt. Îl observasem în cursul zilei plimbându-se pe plajă într-un fel de șalvari albi, foarte, foarte largi și cu o pălărie asortată, care contrastau cu pielea bronzată. Înălțimea și cred fața sa alungită, m-au făcut să mă gândesc la un personaj din ”Avatar”. Dar nu am îndrăznit să-i spun asta. Mai târziu am aflat că Martin e elvețian, lucrează într-un centru pentru îngrijirea persoanelor cu handicap și că intenționează să folosească unele dintre tehnicile pe care se străduia să le priceapă cât mai bine, pentru a-i ajuta pe pacienții săi. Chiar m-a impresionat!

Cum a fost la plaja Corbu

Și acum să scriu și câte ceva despre plajă. Nu știu de ce am mers acolo cu gândul că voi găsi un fel de Vama Veche de pe vremuri, cu oameni puțini și o sălbăticie care să te umple de energie. Primul semnal că m-am înșelat l-am primit chiar pe drumul care face dreapta chiar la intrarea în comună, cum vii dinspre Năvodari. E un drum îngust, pe care încape doar o mașină, dar pe care se formaseră deja mici coloane. Din când în când erau niște refugii și așa se reușea, cum-necum, să se circule în ambele direcții.

Ajuns pe plajă am fost întâmpinat de o parcare în toată regula. Erau zeci de mașini și m-am gândit instant că asta e plaja perfectă pentru românul care, dacă ar putea și-ar lua mașina cu el și în mare, doar ca să nu o scape din ochi. Acum putea să o lase pe plajă fără ca cineva să îi poată zice ceva (nu că i-ar fi păsat) și asta cred că l-a cutremurat de plăcere. Oricum, am văzut și o familie care se chinuia să monteze și o parabolică pe plajă, nu cumva să rateze telenovela sau bălăcăreala de la ”posturile de știri”.

A doua imagine care m-a izbit a fost cea a grătarului imens înfipt într-o groapă destul de considerabilă săpată pe plajă. La un moment dat, au răzbătut și câteva acorduri ale unor manele, dar s-au stins repede, probabil pentru că era duminică spre seară și lumea se pregătea de plecare. Dar ca să fiu corect, doar în weekend a fost o problemă. În zilele următoare au fost mașini, dar mai puțini, și infinit mai multă liniște.

Plaja era totuși curată în cele mai multe locuri, dar tomberoanele nu făcuseră față tonelor de gunoaie, care zăceau acum și se prăjeau la soare în afara containerului. Apa a fost grozavă, iar nisipul din apă e perfect, fără nimic care să îți taie tălpile.

În ceea ce privește posibilitățile de cazare la Corbu, altele în afara cortului sau rulotei, sunt limitate drastic. Eu am stat la niște căsuțe, care sunt numite așa cu indulgență. Eu le-am alintat spunându-le ”cotețe”. Foarte mici, doar cu două paturi înăuntru, fără geamuri, care fuseseră înlocuite de niște plase rupte de țânțari, prin care oricine putea să bage mâna ca să ia telefonul pus la încărcat în priza așezată sub pervaz. Costă 25 de lei de persoană.

Ce-i drept, mai erau și unele căsuțe cu geamuri, dar ăsta era singurul lux suplimentar. În rest, dușuri comune cu scurgeri înfundate, toalete asemenea, și o chiuvetă care, la cum arăta, i-ar fi putut aparține chiar poetului Ovidiu.

În ceea ce privește cherhanua alipită ”cotețelor”, mi s-a părut că exagerează cu prețurile. Monopol, monopol, dar să dai 15 lei pe o garnitură de cartofi țărănești nu mi s-a părut o variantă acceptabilă. Plus că și porțiile erau destul de mici, insuficiente pentru a anihila foamea de lup pe care o provoacă briza marină. Cu alte cuvinte, ori aveți mâncare la voi, ori posibilitatea de a merge în altă parte, ori pregătiți-vă de un jaf în toată regula.

Cam atât pentru azi! Pe data viitoare!

P.S. Majoritatea pozelor sunt făcute de colegul meu George Călin.

 



Autor: danvasiliu

Sursa: http://www.7continente.ro/cazare-plaja-corbu/

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata