Impresii de călătorie din Cehia

0 66


Acum câteva zile am primit un mail din partea colegei mele de la Bratislava, Anca Dragu. Ea și-a luat frumușel băgăjelul și a plecat în țara ”vecină și pretină”, Cehia. Impresiile trimise m-au amuzat copios și i-am cerut permisiunea să le postez și pe blog, însoțite de pozele aferente. Am lăsat textul exact așa cum l-am primit (am pus doar diacritice). Așadar, să pornim!

Am decis să boicotez Facebook-ul la capitolul fotografii pentru că mă enervează că tot schimbă setările, așa că mă întorc la metoda clasică de a trimite impresii vizuale cu explicații în text pe email.

Mi-am luat o mini-vacanță pe principiul “îmi iau rucsacul și mă duc” și m-am cărat în Cehia să văd câteva locuri din țara vecină și pretină:) Fotografiile vor sosi în mai multe tranșe începând cu cele din Cesky Krumlov, un orășel în sudul Cehiei (Boemia) care este pe lista UNESCO, cu un castel imens în vârful unei stânci unde curge în vale Vltava (Moldau în germană:)) . E foarte frumos și mi-a adus aminte puțin de Herculane și Cerna, ba chiar mi-am zis a țșpea oară ce păcat că boborul din care mă trag nu știe să-și valorifice potențialul turistic, asta până am ajuns la Karlovy Vary și am vazut ce au pățit cehii cu excesul de zel în valorificarea potențialului lor.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Cesky Krumlov e că știu să localizeze experiența turistului de toate națiile: străinii vin cu ochii după clădiri, cehii să se dea cu barca pe Vltava și toți se asează la un păhărel de bere produsă local. Cea neagră se numea “Răzeșul afumat”! Bine, unii turiști cehi care vin acolo regulat sigur preferă să economisească 20 de coroane cumpărând Budvar la cutie din Albert (supermarket). E facută la vreo cațiva km în jos pe Vltava la Ceske Budejovice.

Spre foarte marea mea dezamăgire nu i-au dus mintea să valorifice prea bine marca Budvar pentru turiști – în clădirea veche a fabricii de bere e un hotel luxos… roz, iar sediul actual al fabricii e o oribilitate de sticlă și beton cu un muzeu care copiază ca metodă a folosirii hologramelor pe cel al Heineken de la Amsterdam, numai că olandezii sunt mai deștepți și au și clădirea autentică. La fel și belgienii de la Stella Artois la Leuven (ei, am vizitat ceva muzee ale berii la viața mea :D).

Revenind la Cesky Krumlov, mi-a plăcut pensiunea la care am stat, clădire veche în care au păstrat interiorul cât de cât autentic, bine adus la nivel de secol 21, dar nu cu termopane cum îi mai știu pe unii mai la est. Plus că mi-au plăcut pentru prima dată în viață mușcatele la fereastră (eu urăsc mușcatele și garoafele, traume din copilarie când trebuia să ud ghivecele de la bunici și mereu reușeam să dau pe lângă amenințând amărâta aia de vopsea de pe pervaz care se umfla rapid, iar garoafele erau coșmarul tuturor serbărilor de început/sfârșit de an de la școală, amărâte și alea, găsite cu greu și prin urmare veșnic în pericol de a se rupe).

Interesant ca spuneau localnicii că s-a schimbat structura turiștilor străini, în sensul că în ultimii 3-4 ani a scăzut numărul europenilor și au început să vină din ce în ce mai mulți asiatici. Și boborul slovac ar trebui să ia notițe cu degetele de la mâini și de la picioare despre calitatea serviciilor și mai ales cunoștințele de limbi străine (eu am folosit cehoslovaca mea cu expresii în cehă învățate din filme și revista Respekt, dar la cârciumă, la pensiune, până și la magazinul de ziare personalul vorbea engleza sau germana, doar casieriță de la gară (apropos gara aceea ar merita și ea o vopsea) a fost indusă în eroare de niște unguri a căror engleză era oricum aproximativă rău de tot.

Ehe, și am ajuns și la Karlovy Vary- visul de decenii al tuturor telegrafistelor, casierițelor și filatoarelor din familia mea. Nu știu cum arătau posterele pe care le văzuseră ele pe vremea aceea când puteau să meargă în străinătate doar în URSS sau în Cehoslovacia, dar dacă ar veni acum la Karlovy Vary s-ar simți ca în fosta URSS pentru că stațiunea e plină de ruși și la propriu și la figurat, din păcate cu toate stereotipurile legate de ei (să mă scuzați că n-am fost niciodată impresionată de marea literatură rusă și de așa zisul spirit tragic al rusului).

Mai mult de jumătate din stațiune este de fapt în proprietatea unei game variate de “oameni de afaceri” ruși. Nu trebuie să zic mai multe despre cum s-au îmbogățit, doar că printre numele proeminente se află și nevasta fostului primar al Moscovei, Luzkov, care e patroana unuia dintre cele mai luxoase hoteluri (entre nous fie vorba, cehii au probleme mari și pe față recunoscute cu infiltrarea spionajului rusesc- o metodă clasică e prin oamenii de afaceri). Totul e bilingv și să-mi fie cu iertare, dar eu n-am vazut nicăieri în lume la intrarea în biserici anunț că e interzis fumatul în biserică (până și în eterna și frumoasa Românie, unde se fumează peste tot, în biserică nu intră nimeni cu țigara aprinsă) și că nu se aruncă hârtii și alte deșeuri pe jos… în biserică!!!

De fapt, povestea cu aruncatul gunoiului pe jos s-a repetat și în autobuzul de la Karlovy Vary la Praga unde însoțitoarea de bord a repetat delicat anunțul de 3 ori adăugând de două ori și informația că ne dă căști să ascultăm muzică, dar trebuie să le dăm înapoi la coborâre.

Ce-ți e și cu istoria asta: Karlovy Vary e localizat în zona din apropierea graniței cu Germania, a fost locuit de etnici germani de aici, dar după război președintele lor, Benes, i-a expulzat pe etnicii nemți (a făcut schimb de populație cu ungurii în sud în Slovacia) și a populat regiunea cu tot felul de oameni aduși de prin toate colțurile Cehoslovaciei și a ales stațiunea făcută de nemți drept poster al frumuseții Cehoslovaciei comuniste.

Apoi a venit 1968 și umilința de a fi invadați de ruși, care de fapt n-au mai plecat din Cehia niciodată. Trupele s-au retras in 1991, dar “oamenii de afaceri” au ramas și își fac de cap fără niciun pic de considerație pentru istoria/cultura altora… blestemul Europei de est, România inclusă! Vine o mână de țărănoi cu tancuri sau bani și într-o zi fac praf ce au construit unii în secole… Citeam un articol în ziarul local despre cum rușii cumpără clădiri istorice, le renovează fațada de ochii celor de la comisia cehă pentru protecția monumentelor și înăuntru fac clădirea zob, că cică o modernizează: dădea turistul cu capul de arcada aia veche de 200 de ani când iși scotea burta din jacuzzi.

Cehii le dau amenzi, spre amuzamentul “investitorilor” ruși, pentru care 2 milioane de coroane cehești (suma maximă a amenzii, echivalentul a vreo 80 000 de euro) sunt o alună. Dărâmă repede într-o zi, două, fără autorizație de niciun fel. La construcțiile noi (apartamente) au o altă tactică: obțin o autorizație de construcție pentru un blocușor de maximum 4 etaje și apoi descoperă cehul că blocul ăla tot crește și rămâne cu ochii în soare. Presupun că prin anii 90 nici cehii nu dădeau pe afară cu controalele, că deh, mita făcea minuni. Se agită de când au intrat în UE și e rostul de fonduri europene și acolo trebuie facturi. Fonduri europene vor și “investitorii” ruși și din bătaia pe plăcintă cehii au început să observe ilegalitățile rușilor…

În rest, am gustat și eu din apele termale care au efect miraculos asupra aparatului digestiv și mi-au amintit de Olănești. Efectul miraculos încă trebuie simțit, presupun că trebuia să beau vreo câțiva litri buni, totuși, pentru o cură… Nu m-am putut abține să nu observ contradicția dintre oferta meniurilor restaurantelor și faptul că obezitatea este una dintre “afecțiunile” pentru care se recomandă cura cu apă din izvorul termal :))

Stațiunea era plină de supraponderale și supraponderali de toate vârstele și probabil că mulți dintre ei cred că merită “sacrificiul” de a bea 6 căni de apă la 50-70C cu un gust oribil și să-ți miști cele 150kg vreo 2-300m din cameră până la izvor pentru o cină cu un șnițel în făină (albă), prăjit alături de un morman de cartofi, maioneză, nu mai zic de un ciolan sau coaste de porc unse copios cu sos barbecue și un desert cu ciocolată. Ce n-am văzut eu prin meniuri (intenționat am studiat destule) au fost salatele ca fel de mâncare (trei felii de castraveți și un sfert de roșie pe post de garnitură se mai găseau). Prețurile cam umflate și foarte multe oferte de platouri pentru mai multe persoane, cu cărnuri evident.

În fine, Trebon este un orășel tare interesant – un exemplu de cum poți face turism din aproape nimic. Are o piață centrală în aceeași notă arhitectonică precum multe alte localități din partea asta de lume și un castel (nimic deosebit). Are însă și un heleșteu plin de crapi și de aici localnicii au făcut o întreagă poveste a crapului de Trebon. Gastronomia locala e bazată pe crap, poți cumpăra crap până nu mai poți, poți pescui, au camping lângă baltă și era destul de populat

Au trasee de biciclete și centrul era plin de cicliști, care evident că se opreau la o înghețată, kurtos colaci sau berula. Ehe, și aici, dragii mei, vine partea mea de suflet: fabrica de bere locală Regent! Evident că am testat câteva produse și într-una dintre poze veți vedea un fel de billboard aflat la intrarea în magazinul de la poartă și pentru nevorbitorii de cehă și slovacă vă traduc ultimul paragraf, care anunță că există “serviciu de urgență 24/7” și un număr de telefon la care poate suna omul rămas fără bere  Fabricile astea locale sunt bestiale pentru că produc tot felul de beri deosebite (combinații diferite de hamei, grâu, pe diferite grade de fermentație) și, evident, nepasteurizate având în vedere că sunt pentru consumul “imediat”, așa că simt cum zburdă familia vitaminei B in mine, naturela!

 



Autor: danvasiliu

Sursa: http://www.7continente.ro/prin-cehia-cu-anca-dragu/

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata